Comoara cea mai de preţ a României o constituie colecţia de atracţii naturale şi vestigii culturale şi religioase de care dispune ţara noastră. Istoria şi-a pus amprenta pe ogorul dobrogean lăsând poporului român, din moşi-strămoşi, drept moştenire, o vastă avere, reprezentată atât prin ţinuturi legendare cât şi prin tabloul peisagistic inedit.

Te invităm să vizitezi Dobrogea, să cunoşti un tărâm plin de poveşti, unde istoria, tradiţiile şi natura se îmbină armonios într-un spaţiu de poveste. Iată câteva din obiectivele turistice ce dau valoare spaţiului dobrogean: Mănăstirea „Peştera Sfântului Apostol Andrei”, Mănăstirea „Dervent”, Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul”,

Schitul „Sfântul Cuvios Gherman”, lacurile Oltina, Iortmac, Bugeac, Cetatea medievală Vicina – Păcuiul lui Soare, Cetatea Pârjoaia, Rezervaţia de mufloni, Rezervaţia naturală „Canaraua fetii”, Pereţii calcaroşi de la Petroşani, Domeniile Ostrov, Monumentul şi Muzeul Adamclisi.

Mănăstirea Peştera Sfântului Apostol Andrei

Peştera Sfântului Apostol Andrei, aflată la o distanţă de 15 km, reprezintă prima biserică creştină din România, leagănul din care creştinismul s-a răspândit în toată ţara. Locul acesta a devenit cristelniţa poporului român prin care Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, i-a botezat pe primii creştini şi pe primii martiri ai Dobrogei.
Peştera a fost descoperită de Sfântul Apostol Andrei care şi-a transformat-o în loc de rugăciune şi biserică. Şi astăzi, Mănăstirea, înconjurată de o pădure de tei şi aluni, păstrează prima biserică săpată în stâncă, locul în care creştinii îşi aduc dorinţele şi îşi varsă durerile în lumina candelelor şi a lumânărilor, căutând sănătate şi linişte sufletească.
În cadrul ansamblului monahal, pelerinii se pot închina la părticele din moaştele Sfântului Apostol Andrei, dar şi al Sfinţilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie, Filip, Epictet şi Astion, martirizaţi în Dobrogea, în primele veacuri creştine. Tot în cadrul mănăstirii se pot vizita biserica mică a mănăstirii, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului” şi biserica mare, cu hramul „Sfântul Apostol Andrei”, dar şi „Izvorul Sfântului Andrei”, cunoscut de localnici la „Izvorul lui Mihai Eminescu”.
Mii de credincioşi din toate colţurile ţării, dar şi din afara ei, vin aici pentru a se ruga în locul unde dumnezeiescul Apostol al lui Hristos a botezat primii creştini, a ridicat diaconi, preoţi şi ierarhi ce au continuat să propovăduiască şi împărtăşească învăţătura Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Mănăstirea Dervent

Aflată la o distanţă de 25 de km de Oraşul Băneasa, Mănăstirea Dervent reprezintă un alt centru religios foarte important în comunitatea locală şi nu numai, o adevărată lavră dobrogeană, a cărei temelie a fost pusă tot de Sfântul Apostol Andrei în drumul său de propovăduire a Evangheliei lui Hristos. Istoricii datează începutul aşezământului monahal între secolele IV – VI şi plasează în aceste locuri mucenicia a patru creştini al căror nume nu ne este cunoscut. La începutul primului mileniu, mănăstirea Dervent este distrusă, însă Crucile de Leac apărute pe locul martirajul Sfinţilor de la Dervent nu au încetat să adune zeci şi sute de mii de credincioşi în jurul lor. Vindecarea ciobanului surdomut din satul Coslugea, a fixat pentru totdeauna Derventul ca loc sfânt în sufletele creştinilor.
Ansamblul mănăstiresc de la Dervent răsare în razele strălucitoare ale astrului diurn, împodobit de duioasele dealuri pline de istorie creştină şi se oglindeşte, precum un pelican în zbor, în cristalina apă a bătrânului Bugeac şi în valurile repezi ale Dunării. Aici, pe aceste ţinuturi, rugăciunea se îmbină cu plânsul loviturilor de toacă şi se îngână cu ciocănitul berzelor, iar bucuria clopotelor înalţă dorinţe tainice spre Dumnezeu.
Cele mai importante obiective sunt reprezentate de Crucea Tămăduitoare din absida stângă a bisericii, izvorul Sfântului Andrei, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul din biserică, Muzeul mănăstirii şi căsuţa dobrogeană.

Cetatea bizantină Vicina – Păcuiul lui Soare

Ruinele cetăţii bizantine de pe ostrovul Păcuiul lui Soare, au ridicat, de-a cursul vremii, o mulţime de ipoteze şi legende. Cetatea bizantină se regăseşte pe această insuliţă a Dunării, nu departe de Mănăstirea Dervent, la aproximativ 3 km NV de aceasta. Istoricul Petre Diaconu a localizat cetatea bizantină Vicina – locul în care negustorii genovezi aduceau aur, uleiuri şi diferite stofe pentru a pleca cu corăbiile pline de ceară, miere, grâne şi alte mărfuri specifice regiunilor noastre – cu insula rezervaţie arheologică Păcuiul lui Soare. Aici a funcţionat, în perioada secolelor X – XIV, vestita Mitropolie a Vicinei, locul din care porneşte Sf. Ierarh Iachint şi îşi aşază scaunul la Curtea de Argeş (1359). La începutul secolului al XV, vestita cetate îşi pierde din importanţă şi rămâne în uitare, din motive necunoscute până astăzi, însă, aflarea ei este subiect de interes, descoperirile arheologice împletindu-se cu multe legende. Astăzi, cetatea este acoperită permanent de ape în proporţie de 80 %, iar cheiul debarcader se află pe actuala insulă, Păcuiul lui Soare. Doar în vreme de secetă se pot observa zidurile sale în vârtejurile de suprafaţă ale Dunării. Unii au observat acoperişurile de aur ale mitropoliei din elicopter, alţii au coborât în adânc şi au dat de ele, luând probe (Nicolae Scarlat, 1968), însă paznicii zidurilor de sub ape, curenţii puternici şi somnii uriaşi (după legende, zâna dragon: samca samodiva) i-au pus pe fugă, apărând comoara cetății părăsite de veacuri.
Vizitarea incintei cetăţii se face cu barca ce vă aduce la o mică plajă cu un nisip fin de Dunăre, unde soarele îşi arată nestematele în strălucirea lor. Ruinele se pot observa, în toată splendoarea, cel mai bine vara, când bătrânul fluviu scade, iar ruinele se înalţă din apele învolburate şi repezi ale Dunării. Curioşii şi dornicii de frumos, odată ajunşi aici, dacă îşi ascut bine auzul, pot desluşi dangătul clopotelor, sub ape.
Insula Păcuiul lui Soare şi cetatea bizantină Vicina sunt incluse, încă din 1990, în Rezervaţia Mondială a Biosferei Deltei Dunării.

Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul

Aflată la doar 9 km de Băneasa, mănăstirea se înalţă precum o floare dobrogeană luminoasă la intrarea în comuna Lipniţa. Mănăstirea a fost înfiinţată la sfârșitul anului 2004, iar piatra de temelie a ansamblului monahal a fost pusă în anul 2006, alegându-se hramul – nu întâmplător – „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, primul mentor al Sfântului Apostol Andrei, încreştinătorul Dobrogei. Frumuseţea bisericii albe se reflectă la fiecare răsărit în apa cristalină a lacului Oltina, iar pâlcurile de apă din lacul Iortmac, împodobesc zarea în strigăte colorate de egrete, berze, lişiţe, lebede şi pelicani. Noaptea se aşterne în cântul măicuţelor din strană, iar luna şi stelele ascultă şi ele, într-o linişte copleşitoare, tainica chemare.
În mănăstirea de maici de la Lipniţa, se ţes atât rugăciuni înalte către Dumnezeu, dar şi veşminte bisericeşti, deoarece în cadrul mănăstirii funcţionează singurul atelier de croitorie şi broderie bisericească din Dobrogea. De asemenea, pelerinii se vor putea închina la numeroase sfinte moaşte ale multor sfinţi îndrăgiţi de poporul nostru: Sf. Ioan Botezătorul, Sf. M. Mc. Dasie, S. Cuv. Onufrie cel Mare, Sf. Mc. Marina, Sf. Mc. Singlitichia (ş.a.) şi la o părticică din lemnul Sfintei Cruci.

Schitul Sfântul Gherman şi Rezervaţia Naturală Canaraua fetii

Doar 12 km distanţă sunt între aceste două elemente de seamă ale zonei sud-vestice dobrogene. Mănăstirea „Sfântul Gherman” se înalţă în frumoasa poieniţă de lângă Rezervaţia Naturală „Canaraua fetii”. Tradiţia ne învaţă că acum mai bine de 16 secole, Sfântul Gherman, originar din Dobrogea, ar fi pus bazele unui aşezământ monahal pentru sine şi ucenicii săi, chiar în peretele calcaros ce formează astăzi atracţia forte a rezervaţiei. Însă, din pricina năvălirilor turceşti, orice urmă a acestui ansamblu monahal a fost ştearsă, nu şi din memoria localnicilor. Drept pentru care astăzi se înalţă un frumos schit, în care părinţii aduc continuitate începuturilor creştine de mai bine de 16 secole în această zonă.

Pelerinii vor avea ocazia de a se întâlni cu frumuseţea mirobolantă a naturii, descoperind unicitatea climei, florei şi faunei şi cu tabloul pereţilor de calcar cu cele „nouă cuptoare”, înalţi de până la 60 m, acoperiţi de vegetaţie şi de păduri neţărmurite, dar şi de legende locale. Pietrele nemişcate așteaptă să-şi spună istoria prin şuierul vântului, iar razele soarelui scot la lumină adevărate comori de nepreţuit, amintirile.

Mănăstirea Strunga

Cei 8 km care despart oraşul Băneasa de fosta localitate Câşla (Strunga) se parcurg cât ai clipi din ochi. Acolo, la poalele dealurilor dobrogene, se înalţă o impunătoare catedrală stefaniană, la dulcile maluri ale lacului Oltina, o oază de pace şi de înaltă trăire duhovnicească. Ridicarea acestui aşezământ monahal era imperios necesară, deoarece, odată cu desfiinţarea localităţii Câşla, biserica satului, ridicată la sfârşitul secolului al XIX, avea să rămână o dulce amintire a acestui cătun. Astăzi, mănăstirea cu ieşire la balta Oltinei, se îngrijeşte cu rugăciuni curate către maica Domnului, dar şi cu primirea oaspeţilor.
Zona este superba: dealurile, foste târle (strungi) de ori ale localnicilor, reprezintă casa multor specii de animale autohtone, inclusiv a viperei dobrogene; lacul – din rezervaţia naturală omonimă – o imagine splendidă a biodiversităţii locale şi căldura primitoare a maicilor, fac din acest loc un important obiectiv turistic.

Rezervaţia de mufloni – Negureni

Localitatea Negureni se află la doar 6 km de Băneasa. Satul, arondat oraşului împreună cu alte două unităţi (satele Făurei şi Tudor Vladimirescu), este atestat documentar din secolul al XVIII lea (1780) şi menţionat ca şi comună, 20 de ani mai târziu.
Muflonii sunt o specie de oaie sălbatică, cu un set de coarne impresionante, ce trăiesc în Caucaz, Corsica, Rhodos şi Cipru. Dorinţa conducătorului Nicolae Ceauşescu de a vâna aceste exemplare şi în România a prins contur când muflonii de Negureni au fost aduşi şi aşezaţi într-un frumos ţarc natural, unde îi găsim şi astăzi. Aşadar, încă de atunci funcţionează parcul de vânătoare extrem de căutat de străini, sezonul de trei luni deschizându-se la 15 septembrie a fiecărui an. Taxele de participare sunt cuprinse între 700 şi 2000 de euro pe trofeu (muflon), iar rezervaţia are în grijă un număr de 80 de exemplare de mufloni, peste 30 de exemplare de căprioare şi mai bine de 100 de fazani. Evident, vizita trebuie făcută sub supravegherea pădurarului şi exclusiv în afara sezonului de vânătoare.

Pereţii calcaroşi de la Petroşani

Pereții calcaroși de la Petroșani constituie un monument situat pe teritoriul administrativ al comunei Deleni, în satul Petroșani şi este considerat monument al naturii de tip geologic. Pereții calcaroși impresionează prin aspectul rezultat în urma acțiunii agenților externi şi sunt compuși din depozite cretacice cenomaniane, în care se remarcă prezenţa conglomeratelor şi resturilor fosile de amoniți, lamelibranhiate, echinide. Suprafața totala a zonei este de 8 ha, iar flora este formata din plante rare, xerofile si calcifile.
Peisajul, aflat la poalele satului dobrogean, învăluie în mister şi poveste întreaga zonă, iar zgomotele diurne ale turmelor de oi, se izbesc de pereţii albi şi îmbracă cătunul într-un ecou deosebit.

Cetatea şi Monumentul de la Adamclisi

Nicicând istoria nu fost mai palpabilă decât în aceste deosebite locuri, în Dobrogea. Vă invităm să parcurgeţi pe cărările antice, ocrotite de înaltele dealuri de vremurile vitrege ce s-au abătut peste teritoriul dintre Dunăre şi mare.
La numai 25 km E spre capitala Dobrogei (Constanţa), pe platoul dintre localităţile Urluia şi Adamclisi, răsare cetatea antică Tropaeum Traiani, ridicată pe o veche aşezare a geto-dacilor şi care, în scurt timp, cunoaşte o rapidă ascensiune, ajungând la rangul de centru urban, apoi devenită municipiu (secolele II – IV). Cetatea reprezintă cea mai importantă şi mai mare aşezare civilă romană din Dobrogea, ridicată şi locuită de familiile veteranilor din războaiele daco-romane şi conservată de aproape 2000 de ani. Este prădată de invazia goţilor şi reconstruită din temelii la începutul secolului al IV lea cu ajutorul împăratului Sfânt Constantin cel Mare, însă, la sfârşitul secolului al VI lea, este abandonată definitiv după lovitura primită de la avari (587) şi lăsată în uitare şi pustiire.
La începutul anilor 1970, în urma unor săpături arheologice, sub cea mai mare şi importantă bazilică din cetatea Tropaeum Traiani, într-o criptă secretă, s-au descoperit fragmentele osoase a cinci sfinţi mucenici necunoscuţi cu numele, martirizaţi în secolul al IV lea, care astăzi stau de veghe în cripta Mănăstirii Sf. Ap. Filip, aflată la doar 1 km distanţă de locul unde şi-au dat viaţa pentru Hristos Dumnezeu.
În vârful dealului se observă şi monumentul ridicat în cinstea victoriei războiului din 101 – 102 dintre Traian şi Decebal, şi ridicat în perioada 106 – 109. Marele împărat Traian a trimis să construiască măreţul trofeu de la Adamclisi pe nimeni altul decât Apolodor din Damasc, cel care a proiectat Columna lui Traian şi Forul lui Traian de la Roma, precum şi podul peste Dunăre de la Drobeta Turnu Severin. Actualul monument este o replică a originalului ce atingea 39 de metri înălţime şi 38 metri diametru. Refacerea lui a început în 1974 şi a durat trei ani, tot atât cât le-a trebuit şi romanilor să-l construiască. Piesele originale (o parte recuperate din gospodăriile oamenilor) sunt astăzi adăpostite în muzeul din centrul comunei Adamclisi, care îşi deschide porţile întotdeauna pentru cei însetați de istoria antică a meleagurilor dobrogene.

Cetatea Durostorum – Dârstra (Silistra, Bulgaria)

Pentru iubitorii de istorie şi locuri uimitoare, vă propunem să faceţi următoarea escală: cetatea Durostorumului din Silistra, oraşul bulgăresc cu ieşire la Dunăre din frumoasa Dobroge. Veţi descoperi minunatele ziduri ale cetăţilor antice, bizantine şi medievale, pline de istorie, ce aşteaptă să rostească adevărata lor poveste nescrisă, prin fiecare piatră aşezată una peste cealaltă şi strânse prin liantul miilor de vieţi omeneşti ce le-au clădit şi înfrumuseţat cu trecerea anilor.

Veţi descoperi o cetate antică romană, ce datează din prima parte a secolului I, pe locul unei aşezări tracice mai vechi, numite Durostorum, care a suferit numeroase invazii, conducători şi locuitori. Cunoaştem, din istorie, că Durostorul devine un important centru militar din Moesia, vizitat chiar de împăratul Diocletian, unde, în timpul persecuţiei sale anticreştine, a împodobit Biserica primară cu numeroşi sfinţi martiri. În secolul al IV lea devine reşedinţă episcopală creştină, şi după scurt timp, parte a Imperiului bizantin, cu numele de Dorostolon. Spre sfârşitul secolului al VII lea, cetatea-oraş numită Drăstăr devine parte integrantă a Primului Imperiu bulgar, apoi este cucerit de forţele ruse ale Ţarului Sviatoslav I al Kievului (969). Însă, după doi ani, bizantinii recuceresc oraşul şi îl numesc Theodoropolis, după Sf. Teodor Stratilat care a venit în ajutorul împăratului Ioan Ţimiskes. Secolul al XII lea aduce o revoltă a fraţilor Asan şi Petru şi trece oraşul în cel de-al Doilea Imperiu bulgar. În 1279, Drăstărul este atacat de mongolo-tătari, insă atacul este respins şi oraşul intră sub stăpânirea despotului dobrogean Balică (vlah de origine) până în 1386, când trece în componenţa Ţării Româneşti a lui Mircea cel Bătrân. În 1412 Drăstărul trece sub stăpânirea turcilor-otomani, care denumesc oraşul Silistre, până în 1854, când este cucerit, de mai multe ori, de ruşi. În urma războiului ruso-turc din 1877 – 1878 (independenţa Dobrogei), Silistra intră sub stăpânirea Bulgariei, iar în 1913 după semnarea Tratatului de la Bucureşti, este parte integrantă a Regatului României. Silistra este oraş românesc vreme de trei decenii, până în anul 1940, când, în urma tratatului de la Craiova, este restituită Bulgariei împreună cu restul Cadrilaterului, ca urmare indirectă a presiunilor politice germane asupra guvernului român.

Dobrogea, parte integrantă atât a României cât şi a Bulgariei, este precum un covor sălbatic în care la orice pas găseşti flori rare, precum moaştele sfinţilor martiri ascunse sub obrocul zidurilor cetăţilor romane şi bizantine, este clădită, de aproape 2000 de ani în acest ţinut mirific ţinutul dintre Dunăre şi Marea Neagră.

Trimite o rezervare